Flotele din România se electrifică încet. Cifrele locale și regulamentul pe care îl pregătește Bruxellesul
În Belgia, 59% din mașinile de companie noi sunt electrice. În România, nicio cifră publicată nu arată cât reprezintă electricele din livrările către flote, iar consultanții spun că penetrarea este „considerabil mai mică”. Între timp, Parlamentul European a transformat țintele obligatorii în ținte indicative.
Flotele de companie sunt pârghia cea mai directă pe care o are Uniunea Europeană pentru a accelera trecerea la mașini electrice: ele reprezintă aproximativ 60% din înmatriculările de autoturisme noi din Europa, iar mașinile ajung pe piața second-hand după trei sau patru ani. În România, însă, pârghia aceasta se mișcă foarte încet, iar datele publice sunt surprinzător de puține.
Cât de mare e piața, de fapt
Nu există o statistică oficială. Cea mai citată estimare îi aparține lui Bogdan Apahidean, managing partner la Fleet Management Consulting, care vorbea în iulie 2026, în emisiunea ZF Mobility, despre aproximativ 100.000 de vehicule administrate în leasing operațional în România. Tot el preciza că datele de piață sunt greu de agregat după investigațiile Consiliului Concurenței din perioada 2017–2021, în urma cărora companiile au încetat să mai schimbe informații între ele.
Leasingul operațional a atins un vârf de 17–18% din înmatriculările de autoturisme noi și s-a stabilizat la 10–12%, cu leasingul financiar la aproximativ 20%. În Franța și Olanda, leasingul ajunge la 60–70% din piață. Înmatriculările de vehicule comerciale ușoare au scăzut de la circa 18.000 în 2024 la aproximativ 15.000 în 2025.
Cât s-au electrificat flotele românești
Singura măsurătoare recentă vine din Arval Mobility Observatory 2026, un studiu cu peste 300 de interviuri în România, publicat pe 26 mai 2026. Rezultatul citat cel mai des: 24% dintre companiile din România au implementat cel puțin o tehnologie electrificată - hibrid, hibrid plug-in sau complet electric. Atenție la ce măsoară cifra: procentul de companii care au cel puțin o astfel de mașină, nu ponderea electricelor în livrări. O defalcare pe tipuri de propulsie nu este publicată.
Studiul arată și care este obstacolul principal: infrastructura de încărcare, indicată de 80% dintre companii pentru autoturisme și de 74% pentru vehiculele comerciale ușoare. 81% operează sau pregătesc încărcare la birou, 68% folosesc rețele publice și doar 23% oferă angajaților încărcare la domiciliu. În paralel, 49% dintre companiile românești intenționează să introducă sau să crească leasingul operațional, față de 42% în 2024 și față de o medie europeană de 36%.
Pe ansamblul pieței, electricele au coborât de la aproximativ 8% la circa 5% din înmatriculările noi în 2025, după reducerea la jumătate a voucherelor Rabla, și au revenit la aproximativ 8% în 2026. Penetrarea în flotele de leasing operațional este, potrivit lui Apahidean, „considerabil mai mică”, fără o cifră publicată. Mașinile electrice chinezești reprezintă sub 1% din flotele în leasing operațional.
Comparația cu Europa de Vest
Diferența este mare. În Belgia, cota mașinilor electrice în înmatriculările corporative a ajuns la 59% în primul trimestru din 2026, iar în Danemarca la 51% în primele cinci luni, potrivit monitorizării ICCT. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, media rămâne la 23%. În Germania, Dataforce prognoza pentru 2026 o cotă de 28,4% a electricelor în flote, cu o creștere de aproximativ 31%, și estima că electricele devin pentru prima dată cea mai vândută propulsie la mașinile de companie.
Ce pregătește Bruxellesul
Propunerea de regulament privind vehiculele corporative curate - Clean Corporate Vehicles, fostul „Greening Corporate Fleets” - a fost prezentată de Comisia Europeană pe 16 decembrie 2025. Ea vizează doar marile întreprinderi și nu impune cote individuale pe companie, ci ținte naționale pentru 2030 și 2035. La nivel agregat UE, propunerea cerea pentru 2030 ca 69% din autoturismele achiziționate să fie cu emisii zero sau reduse, din care minimum 45% complet electrice.
Țintele propuse pentru România, ajustate după PIB-ul pe cap de locuitor, erau mai mici: 48% pentru autoturisme în 2030, din care minimum 31% complet electrice, și 67% în 2035, din care minimum 56% electrice. Pentru vehiculele comerciale ușoare, 28% în 2030, din care minimum 25% electrice.
Pe 4 noiembrie 2026, comisiile pentru mediu și pentru transport ale Parlamentului European au aprobat, cu 89 de voturi pentru, 29 împotrivă și 4 abțineri, amendamentele de compromis. Schimbarea majoră: țintele obligatorii au fost înlocuite cu ținte indicative. Extinderea la camioanele grele a fost eliminată. A rămas însă condiția de origine europeană: din 2028, sprijinul financiar național ar fi limitat la vehicule cu emisii zero sau reduse care respectă criterii de fabricație în Uniune. Statele ar urma să depună primele planuri naționale până la 28 februarie 2028.
Votul în plen este așteptat în decembrie 2026, pentru mandatul de negociere. Regulamentul nu este adoptat. În mai 2026, nouă state membre, între care și România, ceruseră înlocuirea regulamentului cu orientări neobligatorii, iar poziția oficială a României din martie 2026 saluta stabilirea de ținte naționale, dar cerea niveluri semnificativ mai mici.
De ce ezită companiile
Argumentele invocate de consultanții din piață, în aceeași emisiune din iulie 2026, sunt de ordin financiar: o mașină electrică este cu aproximativ 20% mai scumpă la achiziție decât una termică echivalentă; asigurarea costă cu 15–20% mai mult, pentru că o lovitură în baterie duce rapid la daună totală; economiile la energie și mentenanță au nevoie de sute de mii de kilometri pentru a se amortiza, iar costurile de întreținere cresc după aproximativ 150.000 de kilometri. Valorile reziduale ale electricelor, spune aceeași sursă, „nu sunt la fel de bune” ca la termice, fără un procent anume.
La acestea se adaugă autonomia reală, de peste 300 de kilometri la electrice față de 800–900 la un diesel sau un mild-hybrid, și densitatea rețelei: aproximativ 5.000 de puncte de încărcare rapidă față de circa 15.000 de stații de carburant.
O precizare de onestitate: tratamentul fiscal exact al mașinilor de companie în 2026 - deductibilitatea, plafonul de amortizare, regimul avantajului în natură pentru autoturismele de serviciu cu zero emisii și decontarea încărcării la domiciliu - nu a putut fi confirmat din surse de încredere. Materialele disponibile online se contrazic, iar aceste puncte trebuie verificate direct în Codul fiscal sau la ANAF.
Un exemplu local
Helix Logistics Development, parte din holdingul The Helix Concept, și-a propus o flotă 100% electrică pentru transportul urban până la finalul lui 2028. În februarie 2026, electricele reprezentau 10% din cele 68 de vehicule ale companiei, cu un obiectiv de peste 20% la finalul lui 2026 și o țintă finală de aproximativ 150 de unități electrice. Un anunț similar din 2026 al unei companii mari românești din afara logisticii, cu o țintă datată pentru flota de mașini de serviciu, nu am găsit.
Întrebări frecvente
Câte vehicule sunt în leasing operațional în România?
Aproximativ 100.000, potrivit unei estimări a consultantului Bogdan Apahidean din iulie 2026. Nu există o statistică oficială publicată de asociațiile de leasing pentru 2025 sau 2026.
Cât reprezintă electricele din flotele românești?
Nu există o cifră publicată. Studiul Arval din 2026 arată că 24% dintre companii au cel puțin o mașină electrificată în flotă, dar aceasta nu este ponderea electricelor în livrări, care este descrisă drept considerabil mai mică.
Va impune Uniunea Europeană cote de mașini electrice pentru companii?
Propunerea există, dar a fost slăbită. Pe 4 noiembrie 2026, comisiile Parlamentului European au înlocuit țintele obligatorii cu ținte indicative. Votul în plen este așteptat în decembrie 2026, iar regulamentul nu este adoptat.
Care erau țintele propuse pentru România?
48% autoturisme cu emisii zero sau reduse în 2030, din care minimum 31% complet electrice, și 67% în 2035, din care minimum 56% electrice. Pentru vehiculele comerciale ușoare, 28% în 2030, din care minimum 25% electrice.
De ce nu cumpără companiile din România mașini electrice?
Principalele motive invocate sunt costul: achiziție cu circa 20% mai mare, asigurare cu 15-20% mai scumpă și valori reziduale mai slabe. La acestea se adaugă infrastructura de încărcare, indicată drept bariera principală de 80% dintre companii.
- Business24.ro, Bogdan Apahidean la ZF Mobility: circa 100.000 de vehicule în leasing operațional, 10-12% din înmatriculări, argumentele de cost (24 iulie 2026)
- Business24.ro, Arval Mobility Observatory 2026 pentru România: 24% dintre companii, barierele de infrastructură, 49% leasing operațional (26 mai 2026)
- Comisia Europeană (DG MOVE), propunerea privind vehiculele corporative curate, prezentată la 16 decembrie 2025
- EUR-Lex, COM(2025) 994 final/2, procedura 2025/0421(COD)
- Ziua Cargo, votul ENVI și TRAN din 4 noiembrie 2026, țintele României și trecerea la ținte indicative (6 noiembrie 2026)
- Agence Europe, nouă state membre, între care România, cer orientări neobligatorii (mai 2026)
- Consiliul UE, poziția națională a României în dosarul 2025/0421(COD) (5 martie 2026)
- ICCT, European Car Market Monitor, mai 2026 - flotele corporative, Belgia 59%, Danemarca 51%
- electrive, prognoza Dataforce: 28,4% cotă a electricelor în flotele germane în 2026 (13 ianuarie 2026)
- Ziua Cargo, Helix Logistics Development: flotă 100% electrică pentru transport urban până la finalul lui 2028 (23 februarie 2026)



